Poezie

Dor de nestiut...

1 min lectură·26 noiembrie 2008

Mediu

Cu zâmbete hoinare și gesturi cam flămânde,

cu sufletul stâlcit între amintiri mărunte,

cu dor de neștiut pe aripi de visare,

cu-un gând pripășit adunat în nepăsare...

așa te-am întâlnit...Și tot s-a transformat:

a inimii zvâcnire alunecă-n păcat...

Și de-aș uita de mine macar pentru-un minut,

minutu\'veac să-mi fie și-atunci să te sărut.

La margini de porniri spre cruda realitate,

mă-mpiedic în trecut ,în ale mele fapte!

Și totul se înnoadă greșit în mintea me;

și dulce-i amintirea ce-atâta mă durea!

Mai sper în tot ce-i bun și cred că n-am scăpare...

Chiar dacă e greșit și sufletul mă doare!

Mai cred în pasiuni,iubiri adevărate,

chiar dacă cresc în mine iluzii spulberate...

Mai am un strop de pace când te chem lângă mine

și totul e sublim și-n jur numai enigme.

Am strâns roadele atâtor dezamăgiri...

Și-acum apun în mine trufașele porniri!

Mai spune-mi încă o dat\' că simți la fel ca mine;

în fraze nerostite și poate cred în tine!

Și dacă am să mă pierd la margini de hotar,

ai să-mi mai stai de veghe ,tu suflete hoinar?

Și dacă-mi ești străin,de ce te simt așa?

Aproape-n gândul meu,dorit de inima mea?

001.044

Popa ioana. “Dor de nestiut....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popa-ioana/poezie/1811762/dor-de-nestiut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.