Gand pentru un strain

Pe culmi de biruință în arta nepăsării, bolnav de sârguință în patima uitării, pe-o geana de lumină,întrezărind abisul, cu aripi de căință eliberând tot necuprinsul: așa m-am răsculat! Un țipăt prizonier din mine se desprinde, și-aleargă înspre lături,ca sângele în vine... Și dacă ști s-opresti frânturi de negrăintă; oprește-mă s-adun în suflet suferință! Și dacă ști s-aprinzi în mine vâlvâtaie, de ce nu ești cu mine, să simți a ei bătaie? Și dacă eu te chem cu-\'ntrega mea ființă, de ce ascunzi în tine,umilă:o dorință? Fără să te cunosc, de ce oare-ți simt glasul? Doar esti strain de mine....dar aici la tot pasul?