Fațada
Admir cum ești... perfect machiată,
Părul sublim, buze frumoase
La gât eșarfa preferată,
Pe mâini mănuși lungi de mătase;
Sfidezi pe toți care te întreabă :
De ce arăți atât de
Ca un abur
Sunt aburul de pe oglinda care
Ascunde trupul ce-ți expiră ceață
Mascând sub umbre mișcătoare
Rimelul proaspăt scurs pe față
Și palmă cea zbârcită-n cadă
Ori părul lung, sucit
Fluturi... deasupra mea
Am tensiune crescută, inima rău galopează,
Simt obrajii cum ard și parcă mușchii pulsează
Când ființa mea toată ți-o predau că ofrandă
Să preiei tu controlul,
Culori
Azi viața mi-e roz și grijile violet,
Iubirea mi-e albă dar se pătează încet,
Albaștri sunt ochii ce demult i-am uitat
Mi-e roșu obrazul cândva sărutat,
Neliniștea mă îmbracă în galben
A trecut și ieri fără tine,
ca o frază fără cuvinte,
ca un soare de amiază
reflectat straniu
în ochii unui orb,
ca un șerpuitor râu subteran
ascuns sub picioarele însetatului
Știu că ești
PD