Poezie
Ca un abur
1 min lectură·
Mediu
Ca un abur
Sunt aburul de pe oglinda care
Ascunde trupul ce-ți expiră ceață
Mascând sub umbre mișcătoare
Rimelul proaspăt scurs pe față
Și palmă cea zbârcită-n cadă
Ori părul lung, sucit haotic
Oprind imagini să răzbată
Prin blurul reflectând hipnotic
Doar pete calde de culoare
Și care fac lipsit de sens
Să-ți vezi sumara înfățișare
Prin micii picuri de condens.
Pentru că sticla șlefuită
Se limitează și reflectă
Doar o femeie dezgolită
Ce poate fi ori nu... perfectă
Dar ascunzându-ți cu răceală
Căldura ce-n vapori mă schimbă,
Mă face nor de abureala
Și mă lipește de oglindă.
Presimt... că nu ți-e suficient
Tu-ți ceri avid reala față
Chiar de-i ascunsă eficient
N-o pot dosi intreaga viață
Când vrei de mine să alergi
Vei fi atât de îndrăzneață
Cu mâna dreapta să mă ștergi
Te vei machia... adio ceață!
012715
0
d. Nu introduceți mai mult de trei texte de aceeași natură pe zi. În cazul în care introduceți masiv texte în site, riscați ca textele să ajungă "exilate" temporar în pagina voastră de autor, indiferent de nivelul de acces.
Citiți, vă rog, regulile acestui site.