Război orb cu gloanțe din trahee
Din laringe submarine cu săbii și-o idee
Fă cu mâna până poți,daca nu.....
Te pui și îți scoți cicatricele din răni
Îți pui kevlar pe inimi și C4 pe suflet
Căci
Cât de dulce-i amăgirea
când iti văd privirea
aș vrea sa te fac a mea
dar eu nu pot
căci stau in bot de rechin
si mușc din plin
mareea dragostei tale
plină de petale.
Stau si mă gândesc,
nu clipesc,
gura imi elibera pori de gudron imbibați in alcool,
mă scol,
adorm,
zbor pe aripi de corb,
sufletul sfântului duh aș vrea să-l sorb,
da.....sunt orb.
Dupa ce s-au culcat ai mei
imi zboara prin camera zei,
pixu-l văd cum se indoaie
si se mulează dupa foaie,
la becul auriu drept incerc
să scriu,
dar acum becul să-l stang,
nu stiu,
din pat
