Poezii

Cât de dulce-i amăgirea când iti văd privirea aș vrea sa te fac a mea dar eu nu pot căci stau in bot de rechin si mușc din plin mareea dragostei tale plină de petale.

Stau si mă gândesc, nu clipesc, gura imi elibera pori de gudron imbibați in alcool, mă scol, adorm, zbor pe aripi de corb, sufletul sfântului duh aș vrea să-l sorb, da.....sunt orb.

Dupa ce s-au culcat ai mei imi zboara prin camera zei, pixu-l văd cum se indoaie si se mulează dupa foaie, la becul auriu drept incerc să scriu, dar acum becul să-l stang, nu stiu, din pat