O moarte, sora de sange a vietii
Ai venit sa o iei in preajma tineretii
Cand i-ai luat sufletul, l-ai luat si pe-al meu
Acum, nu mai traiesc,sunt stinsa mereu.
O
Am sa fiu ca soarele..nu imi voi schimba infatisarea dupa trecerea vremii sau dupa o anumita moda,o sa fiu vesnic la fel,neschimbata, acolo sus unde doar tu ma poti vedea.
Eu o sa fiu fericirea ta
Plangeam, si am vazut pe calea mea o stea
Facand din ale mele lacrimi, diamante.
Iluminandu-mi calea,ea lejer plutea
Lasand o vaga urma alba-n noapte.
Era totul senin
Amintirile sunt cele mai puternice comori ale mele
Ele m-au indrumat,cu toate am rasarit si unele mi-au scris in stele
Ele m-au facut sa plang,sa tip, sa sufar
Dar de asemeni mi-au facut
Nici nu stiu cu ce sa incep...sunt atatea lucrurile pe care as vrea sa le sciu ca sa ma descarc...poate asta e un gand egoist, pentru ca eu scriind ma eliberez dar cel ce citeste?Se descarca si el
Totul in viata mea e nou si dens
Nimic familiar, nimic e mai intens
Totul un mare cosmar in negura verii
Mergand inspre soare, vad calea durerii.
Persoanele din
Cata superficialitate, cata banalitate
Cum nu mi-am dat seama de lumea asta-ntoarsa
N-aveam cum,dar cu gandurile capatate
Mi-am dat seama ca viata mea-i o farsa.
PA