Poezie
Corp ceresc
1 min lectură·
Mediu
Plangeam, si am vazut pe calea mea o stea
Facand din ale mele lacrimi, diamante.
Iluminandu-mi calea,ea lejer plutea
Lasand o vaga urma alba-n noapte.
Era totul senin si fara tensiune
In acel sentiment ciudat si dens.
Dar amintirile cele mai bune,
In timp s-au impletit intens...
Si acum, ca nu mai e nici steaua
Si urma sta sa treaca,
Din camera imi trag perdeaua
Simtind prezenta ei ce pleaca.
013513
0
Plângeam, și am văzut pe calea mea o stea.
Plângeam când
Iluminandu-mi calea, ea lejer plutea(,)
Lasand o vaga urma alba-n noapte.
Era totul senin si fara tensiune
In acel sentiment ciudat si dens.
Dar amintirile cele mai bune,
In timp s-au impletit intens...
seninătatea și relaxarea sunt opuse ca stare densității
În sfârșit... poeziei îi lipsește ritmul și măsura.
spor la scris!