pop romeo

Plang sperantele , departe , curand , la malul orbitor cuvintele dor si tremura norii cuprinsi de amintire , fior agabaritic canta singur frematand criptic cand tu , aproape dai din

Nu-ti roti privirile mintii sa storci ce nu apare; ar fi o ridicare pe trepte de ireala vraja,misterioasa raza cu minunate rabufniri in rai. Tot ce vezi e strans in unghiul adevarului si

Vreascurile stateau crang peste emotia de ceara, la apusul gandului sec,recules dupa o ruga moale, firimituri de vraja ma incercau inofensive, ici-colo fragmente dintr-un sonet

Sunt clipa ce naste lacrima , Dincolo ... plang fericirea dorului scaldat si el in descumpanire , Sunt putin din zambet , mai mult , din patima ultimelor exclamatii de sinceritate ale

Am adunat un fragment de timp in inima ta si zarile incepusera sa se-nfioare de lacrima din visul ce nu doare si de iubirea noptii-n soare , ramurile eternitatii ma mangaiau si timpul plangea

De-ai incerca sa fugi in pesteri de clestar m-as lasa vale peste munte de unde sa-ti sorb izvor ademenirile si as mitui timpul sa-mi masoare stropii argintii picurati peste emotiile tale suave

Poate dupa trecerea timpului , la lasarea lui la vatra vom rasari ingeri zburandu-ne visele poate dupa risipirea norilor printre razele albe ne vom trezi aripi de fagaduit

amândoi știm cum se culege firul de iarbă ce crește sărutul luminii clipa tace vioară întoarsă pe partea cu muguri îmbrăcat în copil mesteacănul ultimei tale atingeri plânge stingher ce

La popasul pasilor tai dintr-o secunda am sorbit nectarul buzelor cirese ce ma tot amageau de atata vreme si ,dus de val am cazut in plasa tainica a drumului tau catre mine. Sfere senine

Mi-au crescut ochii la loc prin orbite , degete , piele si prin talpi , urechi si gene , apoi am orbit la loc de-atata frumusete si lumina adunate la un loc !

Dea-ar fi vorba de-o vioara, ti-as canta o serenada-n seara! Te dezamagesc graindu-ti melancolii venite din pietrele Stonehege si multe zbuciumuri negre de suflet aruncat nicaieri... Te-ador

Rosturile s-au tocit mancate de carii , de fluturari de ganduri posace inima nu mai bate decat o data pe zi la sunetul clopotelului de dimineata si ceata ne inunda,emotia se-nfunda , se

Gandurile,duioasele mi s-au poticnit la trecerea prin clepsidra spre cealalta infatisare a zilei, mai putin trista,mai empatica cu respiratia ta de dimineata! Emotiile,rebelele mi s-au albit la

Am inimi pe ramuri, desculțe de plecarea ta neanunțată, te-ai dus in dor, cu ramurile aplecate pe vise arzand, jumatate poezie, jumătate ritm, putea-i să-mi șoptești primavară sau să mă mangai

Visul se cuibări prin sînge ca o moleculă disperată de curgerea sa spre inimă iar de acolo spre toate rănile in care mi-am clădit speranțe , traseul său făcu pînă și timpul să rîdă din spatele

Musc buza ta ciorchini de struguri sa-i simt dulceata adunata-n colturi , ma las pe sanul tau izvor sa-i simt albastrul contaminat cu dor , la trei secunde te sarut vulcan de-mi ciripesc poetii

Am sarutat pamantul pentru pasii rasariti catre mine , la rascruci si florile inflorisera ingeri deasupra capului meu . aripile albe bateau emotie intre secunda sfasiata de gand si elegia inca

dintr-o dată era ca și cum tu erai răstignită în mine doar umbre ne balansau unul în celălalt frica de-a fi iarăși unul apoi eram cu tot cu dimineți gândul unui izvor la fiecare trecere prin

Cand spun lumina gaurile se sperie , aciuate printre oameni , ca paienjenii tesandu-si prazile printre stropi de roua .

vibratie... reverberand culori , lumina lacrimeaza ploi , culori dansand din inimi moi spre sufletele noastre vaste , impuls primar seninatatii-nchin sa-ti fie clipa sarbatoare-n loc de chin si

Rasfrant de pasii cazand greu pe macadam imi intorc arcurile inimii pulsand liniste si la brat cu elegia noptii mustind amintiri ma las strecurat in cealalta parte a vietii, mister fredonand

Am adunat focul intr-o privire si incercand sa te aprind din nou am fost picurat de secunda baltind demult deasupra mea. Apoi ochii mi s-au despicat intr-o amintire...

Zborul ma zidi zvelt zambindu-mi cu zambilele din zorii cei cu zei , Zic : ziua trece-n zari in zumzait de zane zigurandu-mi zadarul ...

Te rog inca o data ca ce-a fost destramat de vant, atunci cand mainile tale se scaldau in el sa nu-mi recladesti intre ganduri. S-ar ramifica petele de groaza intalnind atata orgoliu peste