Poezie
metamorfoză
1 min lectură·
Mediu
dintr-o dată era ca și cum tu
erai răstignită în mine
doar umbre ne balansau unul în celălalt
frica de-a fi iarăși unul
apoi eram cu tot cu dimineți
gândul unui izvor
la fiecare trecere prin celălalt
ne nășteam unul pe altul
din nuferi
liniște, ca și cum albul
ar fi înecat simțurile materiei
privirea ta săgeată îngheață clipa
cu ultima mângâiere
eram tu erai eu nu mai știu
034055
0
deși acea reciprocă naștere cred că e spusă prea sec.