Plopeanu Petrache

Ultima fereastră. Dincolo de ea există o altă lume. Închizi ferestrele tuturor lumilor pe care le-ai iubit și deschizi ferestre pentru alte lumi pe care vrei să le iubești. Tu ești omul pustiu, locul pustiu s-ar putea să fie cel din inima ta, dar tocmai această pustietate este condiția sine qua non pentru a atinge cerul care încă mai există. Altă condiție fără de care nu se poate este iubirea.

Sincer, nici eu nu vreau să aflu ce moștenire poate lăsa o întâlnire cu apocalipsa personală la o oră târzie din noapte. Eu sunt un fel de cronicar al posibilităților. N-aș vrea ca vreuna din aceste posibilități evocate chiar de mine să se abată asupra mea, vreau să rămân doar acest umil scrib.

Ridicat deasupra realului fetid al lumii acesteia stă focul/vânt ce ne împrăștie cenușa care ne va renaște. Suntem noi cei aruncați în lume de \"pupila\" neagră, triunghiulară a unei zeițe planete pe care o iubim și-o disprețuim în același timp. 69 ne dictează de multe ori gesturile și cuvintele, pătrundem cu mâinile pe sub fustele soartei pentru a ne trage din pântecul ei așa cum dorim noi, să nu fim trufași, să nu fim răi, să nu fim mai presus de lumină. Doar oameni îmbătați de terestru și divin. Poezia ta mă face să mă simt și muritor și divin
cu multă prietenie

Am recitit poezia și te îndemn să continui pe idee, dar în proză proză. Spiritul viu al lui Murakami este cu tine.

Am intrat, am văzut, am înțeles. Câți oare din cei 181 (acum) agonici care te-au vizitat au înțeles adevăratul îndemn lansat de către manifestul tău? Fii sigur că mulți au găsit ușa greșită spre camera intimă a poeziei tale și au nimerit cine știe unde, cu miros de cine știe ce.
1.Nu este un îndemn la unire ci dimpotrivă la o reevaluare a ceea ce înseamnă calitatea tuturor celor care sunt pe Agonia, pornind de la noi, pălmașii cu nivel 0 și până la \"agonici\". Sunt multe de reclamat, dar cea mai mare realizare este că acest site există.
2.Chip de nisip, continuă să aduni nisipul care devenind cea mai pură oglindă va oglindi, poate adevăratele valori literare ale acestui site
3.Câți oare au ajuns în inima poeziei pe acest site? Nu pot să dau steluță pentru a spune cum citesc de multe ori, doar pentru a fi citit și de alții. O spune clar Regulamentul: textele bune se vor impune dincolo de spiritul de grup în care toți își aduc reciproc laude
4.Idei tari în miezul poeziei pe care, cum se întâmplă, de multe ori chiar cu editorii, nu le prea înțeleg cei care consideră că poezia este o simplă sirenă (ființa fantastică
din mitologie nu instrumentul de anunțat pauza)al cărui glas oricum ar fi trebuie doar să atragă chiar fără nimic semnificativ
5.Ce monștri mai înspăimântători pot fi (pentru acest site) decât promovarea non-valorii, doar prin spirit de \"comunitate\" și ignorarea celor care sunt oarecum independenți

Două întoarceri sunt
la viață și
în viață

și două plecări

1.Induceri inedite de tărâmuri, mesaje, idei și sentimente, pe care mulți din cei de pe site le fac fie stângaci, fie incomplet, fie terorizați de imaginea pe care o așteaptă ceilalți, fie cu gândul la a mai introduce porția zilnică de texte
2.Ruperi de mesaje dar care fac o unitate plăcută imaginii de ansamblu
3.Plimbi cuvintele dintr-un colț al planetei în altul în timp ce mulți dintre cei care sunt aici apreciați le plimbă dintr-un colț al camerei în altul, sau mai rău dintr-un colț al patului în celălalt

\"tirizie\"=\"cântar\"

Ești departe de poezia multora din site, dar aproape de poezia sacrului.Îmi place poezia ta, așa cum am spus și în comentariul la \"Geneza\": unitatea dintre părți, trimiterile la ceea ce este aproape intangibil, nu la realitatea frustrantă pentru mulți (și pe care nu prea reușesc să o depășească) a fiecărei zile

Scris unitar, imagini unitare, premise care conduc spre o concluzie estetică: dalta, cuvântul îl au în comun pe Dumnezeu.Dalta, cuvântul, Dumnezeu crează ferestre luminoase în poezia ta

Ai un început bun dar consider că este nevoie de lectură mai serioasă: proză, poezie. Succes

Mulțumesc pentru reaprinderea ideii, la care sincer să fiu nu m-am oprit până acum suficient, că plagiatul literar a fost o practică nu numai a vremurilor contemporane ci și a celor trecute.

Mult și fără ceva care să te îndemne să continui după primele două, trei strofe

Mă întreb ce ai făcut când te-ai trezit și când ți-ai dat seama că m a rămas la fel. Te-a liniștit ce ai scris, te-ai exorcizat pe tine sau pe el (căci este o poezie-exorcism)?

Cred că scrisul \"războaiele mondiale\" rupe imaginea continuă. Dacă le-ai introdus pentru aceasta, bine ai făcut, dar puteai folosi orice, poate mai cu efect. Îmi place \"bărbatul care
să-mi pună la loc încrederea pe fiecare particică de piele\". Celelalte, sunt chinurile obișnuite ale fizicii și metafizicii iubirii...

1. Coșmarul se strecoară și îm mințile controlate, cele necontrolate sunt ele însele un coșmar.
Visul diurn, visul zilei, este noaptea, negarea realității evidente.
Coșmarul nu modelează rațiunea, este pe lângă rațiune și atunci când este permanent o neagă total.
Normele sunt norme și atât. Doar atunci când încerci să impui o normă și aceasta cade, ea devine avorton.
2....
3....
4....
.
.
10...

Dragă Răzvane, încearcă totuși poezia clasică cu toată încrengătura de rime, cred că vei elimina impresia de adunare forțată. Îmi plac \"blondul ruginit de păcate\", \"amanții stăteau chirciți în glande salivare\". Celelalte imagini sunt, consider eu, obișnuite pentru cei ce iubesc și pentru cei ce scriu despre iubire

Nu vreau să spun \"nu te supăra Carmen\", dar trebuie să înțelegi acest lucru implicit. Textul actual este mai slab decât cel cu \"nasturii\". De ce apelezi la lucruri așa de obișnuite preum computerul și comenzile sale pentru a te exprima pe tine însăți? Oare nu există atâta originalitate nedescoperită în această realitate și non-realitate, care dorește să fie scoasă la iveală. Am perceput un potențial puternic în tine, încearcă \"sine ira et studio\", să accepți ce am spus. Aștept un text original (și fără subtitlu în limba engleză - crezi că englezii pun subtitluri în română?)

Ștefane dragă imaginile sunt frumoase, mă liniștesc citindu-le cu toate că nu stau imediat sub Dumnezeu, scrii cum trebuie. Încearcă - fără supărare - să abstractizezi un pic acest concret de fiecare zi, chiar și al iubirii... și Dumnezeu, sunt sigur că nu o să te mai inunde.

Aș dori să fii tu acel vârcolac din lună, care să aduni lumina acelor inși care și-o pierd cu nimicuri și să-i înveți să-și pună întrebări ca de exemplu: când am fost ultima dată în lună?