Piciu Tudor

Foarte interesant și instructiv prin acuratețea informațiilor. Oare se știe mai mult despre activitatea de cerecetare de după 1970 din România ? A lucrat dacă nu mă înșel și la un tunel de transport rapid prin crearea unor diferențe de presiune la capete. A mai lucrat și la perfecționarea laserelor din câte se spune. Știe cineva mai multe ?

Sincera, spontana, lasand deoparte pretentiile pentru a desena amprenta.

Faptul ca rușinea se strânge pe mâini poate să fie un adevăr. Prefer să cred că rușinea poate fi un început spre normalitate nu spre metamorfoză în ceva solzos. Rușinea ca manifestare exterioară a conștiinței care-ți spune când ești vinovat pare contradictorie cu căutarea dincolo de nevinovăție din penultimul vers. Oare ce este dincolo de nevinovăție ? Și pentru acest gând măcar și găsesc frumoase versurile tale.

Poate trebuie să sapi mai la adânc.

Nu toată lumea o poartă cu resemnare. Unii își poartă crucea cu vocație, alții cu disperare sau și cu una și cu cealaltă. Resemnarea ține mai mult de aplecarea sub voia sorții, iar soarta este mai mult o idee păgână decât creștină. Creștinii o numesc pronie, după cuvântul că nici o pasăre nu cade pe pământ fără știrea Domnului.

cred că poezia trebuie să construiască în om nu să-l demoleze. După cuvântul că cel care unge pe alții cu mir el însuși miroase frumos. Poate un alt început va fi mai luminos.

O alăturare cam stranie între ceasul lui Dali și cercul în care s-a transformat Manase. Altfel o poezie care redă bine setea după ceea ce nu se poate găsi de fapt în rostogolire.

Primele rânduri încărcate de o reală melancolie, dar preferam să se oprească înainte de \"Te iubesc !!!\". Personal nu m-am gândit vreodată că lumina ar putea fi aruncată, o imagine care impresionează.