Petru Fiștoc

Plecați în pripă, zgâriem rugina Drumului de Fier. Norii fug de răsărit ca din preajma unei femei proaspăt iubite. Și ea ne lipseste parcă ne-ar lipsi de apă.

Când eram mare m-am îndrăgostit de un corcoduș… Cred că și el se îndrăgostise de mine. Dar… l-au tăiat. Atunci m-am îndrăgostit de un omuleț foarte ciudat și foarte, foarte mic. Era atât de mic

A intrat fără să bată. A venit așa… fără ca măcar s-o chem. Acum, când n-am somn. De unde a avut ea să știe că n-am somn?… I-am oferit o cafea. Mi-am turnat și eu una. A băut-o pe-a ei. Am băut-o

Prolog: Strânsoare de soldat în permisie Albert a intrat repede, fericit că eram în sfârșit singuri și m-a sărutat ca după o despărțire lungă. \"Lasă-mă să închid, măcar, ușa\" am apucat să

De fericire ți-am ros unghiile piciorului, Marelui picior care mă desmiardă țărână. Asemenea lui stăteam, răstignit cu pântecele încrețit de vânturi pe care nu urcând scară, ci pre tine