(7:54)
Plecați în pripă, zgâriem rugina Drumului de Fier. Norii fug de răsărit ca din preajma unei femei proaspăt iubite. Și ea ne lipseste parcă ne-ar lipsi de apă.
PFPetru Fiștoc0
1
Atunci când Tatăl a orândiut ca Fiul să
De fericire ți-am ros unghiile piciorului, Marelui picior care mă desmiardă țărână. Asemenea lui stăteam, răstignit cu pântecele încrețit de vânturi pe care nu urcând scară, ci pre tine
PFPetru Fiștoc0
1
Toate cele 2 poezii sunt incarcate