Poezie
Rugă
1 min lectură·
Mediu
Mă-nchin adânc, Părinte-al nostru Veșnic,
Tămâie ard și lumânări în sfeșnic
Spre Slava Ta aprind
Și-ngenunchind,
Sărut cu fruntea gândului pământul
Și-mi slobozesc neauzit cuvântul:
Părinte-al nostru, Veșnice Părinte,
Ascultă-mi ruga simplă, dar fierbinte.
Îndreaptă-ți, Doamne, semnul sfânt al mâinii
Peste pământul ce-l iubesc românii
Și cu Lumina-ți care e Dreptate
Topește toate sârmele ghimpate.
Și dă-ne, Doamne, iarăși Începutul
Când râu în sânul Þării era Prutul,
Când Dunărea, cu apa ei albastră
Era, Părinte-al nostru, și a noastră.
Îndreaptă-ți, Doamne, ochii tăi de foc
Peste poporul fără de noroc,
Peste pământul tras de zmei în părți,
Peste o țară cu mai multe hărți.
Acum, în preajma Clipei de Apoi,
Trimite-ți, Doamne, îngerii spre noi,
Să ne găsești, la Sfânta Ta Venire,
Un Neam ce viețuiește în Unire.
22 decembrie 2006
001574
0