Petrică Viorica

Nu există iubire interzisă. Doar ura, disprețul și mila Ar trebui interzise. De ce mila? O milă marină, poate chiar mii, Te-au irosit și-ai

Am fost jurnalist. Am fost pentru că nu mai vreau, nu mai suport, simt că-mi pleznește inima-n mine în fiecare dimineață în drum spre serviciu. Poate mi-am ales greșit drumul, deși eu am

Cine sunt eu? O româncă și încă mă mândresc cu asta. Îmi pare rău că pe 14 iulie am fost ocupată și doar în gând am spus \"la mulți ani !\", aici n-am mai îndrăznit ca acum doi ani.

Tu îmi spui că-s cu mintea în nori, Și eu sunt pe Pământ, sunt cu voi. Tare-aș vrea să ajung pân\'la cer, Dar aici, toți mă vor.

Și bună dimineața Þi-e greu să-mi spui. Ar fi ceva să fie bună, Dar ce nebună de legat E inima păgână, Și iar pornește-n ritm vioi,

A fost odată, acum ceva ani, o mică fată "răzgâiată" cu dar divin. Pătrundea în orice "cotlon" care îi părea interesant. Deranja cu a ei curiozitate pe toată lumea. Într-o zi a

E greu să mă înțelegeți pentru că nu mă cunoașteți, dar poate greșesc când afirm acest lucru. M-am născut la Focșani unde am copilărit prea puțin timp, apoi am plecat cu părinții la Tecuci și Sibiu.

să știi să alini suferința cu blândețe, să știi să rostești cuvintele magice, să știi să

Ce-i speranța? Nu știi? N-ai aflat? Poate nu vei afla niciodată. Nu speri. Nu ai ce. Și atunci, tu nu vrei Să mă vezi Tot sperând și gândind Și gândind și visând

Ești departe și totuși aproape Ești aproape și prea departe. O sămânță, un sâmbure Dă o floare, dă un copac. Ce e oare ? Ce poate fi oare ? Ești

Eu cred în mine, În tatăl meu, Îl caut mereu, Mai ales sus, sus pe cer S-a ascuns. Acolo-s doar eu printre

eram cu puțin timp înaintea celorlalți eram sigură de acest lucru gândeam matematic mecanica o

Știu că ți-e gândul aiurea, Știu că mai fuge și-aici, Dar prea rar, mult prea rar, Să-mi aline durerea. Și mai crezi că doar gândul, Doar gândul tău poate, Să le facă pe toate Și nu e

Sunt geloasă pe Kuky cățelul meu pentru că văd cu stupoare că poezia despre greva lui are mai multe afișări decât greva mea. Uite așa câștigă cățeii și noi \"tăiem frunză la câini\" ,

alergi? pentru ce? crezi că azi ca și ieri vei atinge iar norii? te înșeli visezi? pentru ce? fii realistă...ai fost toată viața, fii și acum îți ordon, nu glumesc aștepți o minune?

Doamne, cât mai poate îndura omul? Mai e mult până la cea mai mare durere? De ce Doamne ne chinui ? De ce Doamne nu vrei să ne ierți? Iartă-ne pe noi, dar mai ales pe copii. Ei

arză -le-ar focul de idei, de vrei nu vrei, vii și le iei le furi, te juri că nu mai faci. de ce nu taci? de ce nu taci? ai vrea tu să tac, dar nu se poate.

mică, slută, prea urâtă, admirând natura udă și cu ochii ei albaștri navighează printre aștri. o steluță minunată o îndeamnă deodată să mai scrie o

în iarna aceasta mi-au înflorit toate florile nesperat chiar și crinul neașteptat nu cred în semne dar cred în flori acum e ger

Am ajuns la concluzia că scriu din ce în ce mai urât, mai indescifrabil. Zilele trecute a trebuit să scriu niște scrisori și mi-a fost silă să le recitesc. Calculatorul ne omoară efectiv; tot ce

Emine, Emine ce jale e-n mine, când văd și ascult voci și suspine. da, le văd, le cuprind, cu gândul arzând la soarta-ți prea crudă, năpraznică soartă a celor nebuni,

Nu-mi place să fiu triunghi, E prea colțos și imprevizibil. Rombul e mai sofisticat, E mai bogat, Are patru laturi, Face cât două triunghiuri ale tale. Sunt