Petrescu Ilinca

Mi-e sufletul mii de bucati Aruncate in desertul neputintei Si e noapte, si frig si frica E indoiala si disperare... Este un pustiu dureros, Simt ca ma pierd in mine, Unde esti tu? Unde esti

A fost odata... A fost odata un copil care nu se temea de nimic... un copil care crede ca lumea nu este decat o calatorie, ceva frumos, un joc nou si incitant care trebuie jucat indiferent de

plutesc pe un nor deasupra pamantului in flacari cerul este o sala de bal pustie si stelele spanzura bete ca niste marionete stricate luminand difuz nesfarsitul. m-am saturat sa ma mai joc cu

sufli durere peste pomi ingenunchiati, si ii despoi perversa si iti razi de ei cu ochi de otel. scuipi cu furie picaturi reci, usturatoare, de venin peste dealurile care ti se inchina, peste

As vrea sa plutesc pe un val, sa fiu una cu apa ostila si indiferenta, sa nu stiu incotro merg si cat va dura aceasta calatorie, sa plutesc in nepasare. As vrea sa scriu cu raze de luna pe

Merge pe strada privind la punct fix cu ochii impaienjeniti, tulburi si umezi. Nu vrea nimic, nu cere si nu ia asteapta... poate i s-o da. Este imbracat in haina jerpelita a

Ma uit pe fereastra. Stii ce vad? Nimic. Intuneric, noapte si ferestrele luminate... dar si asta este ceva, nu? Noaptea este sufletul meu iar in sufletul meu este noapte. Dar noaptea de afara este

Fiecare stea de pe cer Este o lacrima de-a mea Scursa in calimara infinitului Luna este inima mea rece si palida Care a incetat sa mai iubeasca... A incetat, deci, sa mai bata... Si noaptea m-a