petre ioan cretu

Sa fim seriosi sa pui matraguna in ciorba, doar pentru ca mandragora suna cumva misterios.. dupa care adaugi picioruș de nimfa minora. Pentru gust. Noroc ca nimfele nu sunt trecute in Codul Penal. Este ceea ce pacatuieste, destul de des, poetul, in goana lui dupa imagini socante.
Nu stiu daca casiopa din ciorba este una si aceeasi cu Cassiopeia, devenita jumatate femeie, jumatate sarpe, oricum ingredientul sebuum nu se optine din par ci din glandele sebacee aflate sub piele, acele cosuri de grasime. Devine interesanta ciorba, nu?
La sfarsi punem un varf de cutit de Cioran si o legatura de leustean verde.
Cam asa se obtine o tocana de cuvinte, ale caror sensuri scapa autorului, desi e chimist de profesie.
Intrebare, a aflat careva ce inseamna s.v.p.?

Nu stiu, daca anumite versuri nu m-ar fi lovit in plex, daca mi-ar fi placut aceasta poezie. E clar ca exista o anumita idemanare, dar ea tradeaza supeficialitate si cum marturiseati dvs. intr-un comentariu pe aceasta pagina, ati ambreiat pe prozaic (nefericita expresie).
As vrea sa subliniez acele versuri, din cauza carora nu am putut vedea poezia:
- pleoapele-i tremurau ca aripile unui fluture cap-de-mort (de ce neaparat cap-de-mort?);
- octombrie își scutura cămașa transpirată (in alt context, sunt sigur, nu m-ar fi oripilat camasa transpirata)
- o casă mare galbenă urîtă cu acoperiș din tablă se tolănise;
- mbrăcată doar în pletele ei de curvă dulce;

In rest multe versuri fara continut si fior liric.

Mereu ne intoarcem pentru a inchide un cerc, o epoca - varsta copacilor se masoara in numarul inelelor ( un cerc mai distins, de rang mai mare). Noi am incetat de mult sa mai fim stapanii cercurilor, iar cercurile se fac tot mai mici si ne strang pana ne striveste.

P.S.
"știai că sufletul mai întâi își descalță tenișii și apoi pleacă?"

Iti multumesc mult Emilianpentru ca ai poposit pe pagina mea si pentru apreciere.

Fiorentina aai dreptate. Si cu acel "decat" (textul e la prima scriere) si cu gandacul Vasile, doar ca de data asta, m-am ocupat ceva mai mult de el.
Iti multumesc pentru trecere, semn si apreciere.
Cu mult drag

din păcate nu este vorba de o durere metafizica. In mine și-a făcut cuib o durere surdă și continuă. Azi noapte am luat de trei ori un cocteil format din tramadol, ketoprofen si pentoxid retard. La al treilea cocteil i-am preserat și un vârf de cuțit de xanax și așa am putut să dorm trei ore. Poezia de față am scris-o azi noapte... Asta e. Mâine mă urc pe cal și purced la Mangalia. La spital pentru recuperare. In acest spital m-am reapucat de scris, în 2009, după o pauză de 27 de ani.

In viața doar moartea are sens. Intre copilărie și moarte este o continuă goană în urma prafului ridicat de roțile succesului facil, e transpirație, tremur și alte nimicuri. De obicei în această perioadă de viață cheltuim mai mult decât producem și intrăm în moarte dator. Cu cel puțin o viață.

Vezi tu, mai trebuie să avem și grijă de țevi, le curățăm zilnic și facem posibilă scurgerea mâlului și a altor mizeri prin noi.

Ce frumos ai început poezia. Probabil te-ai speriat si ai legat, repede de aripile primului vers, doua pietre de moara. Păcat, fiindcă nu este un simplu accident. Alternezi versuri, imagini superbe cu lucruri comune. Cu mai multă atenție poți deveni o voce puternică.

Îmi place cum încremenești tu timpul pentru eternitatea fluturilor (si eu ma simt bântuit de albastru si de fluturi)si cum dorm ei, printre lacrimi, cu capul înțepenit sub aripi. Si mai cred cu nu ai să-i trezești niciodată.

Multumesc mult Ileana pentru trecere si semn. Sper sa mai treci pe la mine. Cu drag.

Ai dreptate Mariana, dupa cum vezi am si corectat. Imi cer scuze pentru scapare. Iti multumesc, atat pentru observatie, cat, mai ales, pentru faptul ca ai avut rabdare sa citesti ce am scris.

Imi plac urmatoarele:
"rufele pătate de urâțenie"
"dumnezeu-femeie"
"Dacă ar fi să însuflețesc umbra
aș dezlipi-o de corp
și aș învăța-o să urce"

Cum viața o putem umple mai mult cu extaz, ca tot nu costa decât cu sublim, ne limitam, de cele mai multe ori, la femeie, pe care încercam sa o dresam sa iubească, in orice situație. De fapt îmi fac mai mult, curaj...

Doamna draga, cu toate teribilismele din el, acest text este poezie. Chiar una buna si, daca ar fi mai atent, autorul emilian Valeriu Pal, ar fi scris un poem de mare valoare. Acest poem nu trebuie citit in cheia unei pudori exagerte. Marturisesc ca este poemul care mi-a placut cel mai mult de pe acest site. Spuneti-mi un singur lucru imoral, ridicat de emilian Valeriu Pal la rang de virtute. Demersul poetului nu are nimic imoral, dimpotriva, as putea spune despre comment-ul dvs. ca este rautcios si nu sunteti decat o pseudopudibonda.
Revin la cheia in care trebuie citit poemul, adica la viata de dincolo de fortral?
Si inca ceva doamna draga, daca despre poemul dvs, "(auto)portret imperfect" (un poem admirabil) as face un comentariu, dand un copy exaact peste acest comentariu al dvs., as avea dreptate?

Cand faceti comentarii, judecati de vloare, insotiti orice afirmatie, cu versuri, continut, care sa intareasca cele spuse. Spuneti "Este un text inuman cu note fasciste" Unde sunt acele note fasciste? Si in ce consta imnumanitatea poemului? Asa pot sa spun si eu despre dvs. ca sunteti blonda. Ei, si?

Va comportati ca oricare gospodina de bine, care arunca oala de noapte in capul fantelui cu mustata tunsa in furculita. Sa fim seriosi.

Ti-am spus ca imi cunoscut versul "lasă-mi la geam șoapte", acum am gasit poezia unde am citit ceva asemanator "apoi într-o seară am să-ți las luna la geam" care ii apartine dlui Simion Cozmescu, poezia Urna. Acum sa fiu cinstit, dl Simion Cozmescu a postat poezia pe 14 decembrie 2014. Sarbatori fericite!

Felicitari dl. Simion Cozmescu. Le meritati. Tulburator e versul "ultimul suspin e plânsul de bun venit", care face sa sune banal toate definitiile de pana acum ale metempsihozei.
Sarbatori fericite!

Cum ți-am mai spus, prinzi câte un vers mai acătării, cum ar fii "lasă-mi la geam șoapte" (îmi pare cunoscut versul cumva)și după care te străduiești să-l înconjori cu banalitate... până-l sugrumi.

Multumesc Razvane de trecere si semn.
Sarbatori fericite!

Pentru mine versurile "nu moartea mă sperie,/ ci dragostea ta" este un poem inchis ermetic in cerc. M-as fi oprit aici, mai ales ca ai continuat neferici cu "tatuată" ("tatuată direct pe frunte,").
Altfel nu pot sa ma abtin sa te invidiez pentru ca-ti reausesc astfel de poeme.
Cu drag si admiratie.