petre ioan cretu

pentru comentariu, pentru ca te-a indurerat si pentru instelare
"Sus pe cerul înstelat
Apăru o stea mai mare"

Multam pentru trecere si semn

ce surpriză, chiar ai citit Demonii lui Dostoevski?
Versurile nu pot fi vechi, poate stilul să fie îmbătrânit, ei și? Cât privește pe Stepan Trofimovich Verkhovensky, chiar îmi face cinste apropierea, un adevărat intelectual, rasat, etc...
Păcat e doar că nu rezist și îți răspund. Nu se merită efortul. Ma bucur că nu am putut scrie vreodată versuri ca "eteria bluzelor tale /ca pe oricare dintre aparatele represive cu /nicio poză."
Când zici versurile de început, probabil te referi la versurile prietenului Marinică Lupșanu, Dumnezeu să-l aibă în pace, șezi blând că nu vreau să-l egalez, să-l omagiez, asta da. Dar nu-i treaba ta. Am o rugăminte, traduce-mi și mie expresia "artificiu expresiv", ce pisici ai vrut să zici?
Ferește-te de exprimări ca "daca ar fi doriti sa ajutati" nu sună românește...

Multam mult Veronica pentru semn (instelare :)) si comentariu

Multamesc mult pentru comentariu. M-a bucurat mult.

Multam Razvane pentru trecere si semn.

Multumesc Razvane pentru trecere si semn

Multumesc Razvane pentru trecere si semn

Aveti dreptate si-mi cer scuze pentru greseala gramaticala impardonabila.
Altfel, tot cu rest va v-a da... orice ati zice sau face.

cred ca aveti dreptate, sigur sunt versuri greoaie, poate prafuite... Am incercat sa privesc din unghiul dumneavoastra si iar v-am dat dreptate. Mai ales dupa ce am privit, ca baiatul destept, ore in sir la balconul vecinei de peste ocean, mi-au falfait zile intregi in cap furouri, tot felul de camasute si alte nimicuri..
Apoi chiar va si inteleg angoasele, mai ales cand am citit despre copilaria domniei voastre, o copilarie grea petrecuta in statia de autobuz, inca de la 16 ani si im inchipui ce ati simtit atunci cand ati scos-o din ea si va dat cu rest la numaratoare.
Si chiar va inteleg si atunci cand stelele vi se par acre, acrisoare
Multumesc mult pentru ca ati avut rabdarea sa cititi intreg poemul, cum, marturisesc, m-am simtit flatat de faptul ca ati cheltuit ceva timp pentru randurile de fata.

iti multumesc mult pentru trecere si semn, nu stiu cum, parca ai infrumusetat versurile mele aspre, pline de durere si chin. Multam

Imi place toata poezia, dar finalul este sublim.
"îmi vâjâia capul de durere/ era vuietul mării tot mai adânc/
mi-era tâmpla scoică și urma tălpilor suia spre cer"

Multam pentru trecere si mai ales pentru semn.

In jocul absurd al mortii ne facem si viermi si frig si multe altele...
In ochii tuturor cand le moare cineva drag, cresc cruci lacrimi.Si nu este rastignita nefericirea, fiindca pe astfel de cruci nimic nu se rastigneste, ea este doar durere, dor si multa frustrare

Doamna Enea Gela, abia in dimineata asta am citit "despre un poem", normal si versurile
"scuturând peste pernele albe
întuneric virgin..."
am sa schimb "intuneric virgin".
Mii de scuze.

Mulțam pentru comentariu și stea.
Era normal să ies din tiparul "obsesiv" al câmpiei. Cartea s-a scris, acum merg mai departe. De fapt mă apuc de scris proză, unde mă simt mai bine și mă antrenez scriind ultima mea carte de poezie, "Acoperișuri", unde voi experimenta tot felul de jocuri, de la Urmuz și Tzara la Kierkegaard, Toniza si Cioran.

Mulțam.

O poezie frumoasă, poate cea mai reușită dintre toate poeziile scrise de tine și citite de mine.
Sunt câteva versuri deosebite, cum ar fi:
"singura dată când borangicul s-a înfiorat /pe trupul ei ca mugurii care prind gust de soare", "boabă de strugure roșu pieliță-ncrețită și semințe tari /s-a stafidit inima ei..", "și mama a-mbrăcat cămașa de zestre /ca să treacă astfel prundișul altor spaime", "până când mama s-a așezat cuminte lângă bunica".
Strofa de final face este foarte bună, un adevăr sfâșietor, adevărate tragedii, trăite în timpuri nu de mult trecute. La fel a pățit și maică-mea. Au fost timpuri când o fată pentru familie, era o povară. Ele trebuiau măritate oricum.
Mi-a plăcut cum ai întrerupt tradiția:"am sfâșiat cămașa - și-am înnodat de gâtul crucii femeilor - ce m-au născut pe rând un steag alb - într-un cântec negru.."
A ș renunța / modifica "spărgătoare de cod sufletesc" (e strident, țipător), "statuia libertății" și "scoarța de tablă".
Am citit cu multă plăcere.

Multumesc mult Veronica, te invit in campia in care se paseste doar descult si in varful picioarelor. Esti binevenita. Sarbatori fericite si la o buna aducere aminte.

"...mă adun /În tine așa cum oamenii s-au adunat toți în Isus, încet, încet"
apoi "...și ce face să schimbe /Culoarea sângelui pe timp de noapte și unii dintre noi /Luminează mai mult decât alții" sau "La început eram doi primitivi care mâncam doar carne crudă"
Toate acestea formeaza un intreg ce se rostogoleste peste mine, strivindu-ma...

Sarbatori fericite. La Multi Ani si multe Poeme!