Petre

nu scriu un acatist,sau o liturghie eu scriu doar o simplă poezie plină de speranță si iubire a mea siceră si reală trăire ceea ce scriu nu e trecut in carte scriu doar ce văd in fapte nu

sunt spiritul ce rasare dintr-o floare atunci cand radacina prea uscată se ofileste,creeand alta viată sunt adierea unui vant racoros ce bate cu viteza in sens opus te impiedici,te ridici si

aș avea multe de spus aș incepe cum că toate au fost ingaduite de Cel de sus ne-a dat putere,ne-a dat dezamagire ne-a dat fericire,apoi sa suferim să invățăm să prețuim,ce ne-a fost dat să

vreau un soare puternic in fata sa ma ghideze in viata vreau o minte limpede si albastra ascutita ca o platosa de tot rau sa ma feresc nimanui sa nu gresesc as mai vrea putin noroc intre

sunt un strain in noapte ce-ti voi spune cuvinte in soapte orce minciuna fumoasa pentru tine va fi dreasa nu conteaza cate in luna si in stele cat,ce,adevar crud fara perdea de plasa toate

de ce,oare eu? de ce trebuie sa fac asta? de ce trebuie sa fie alb,cand totu e prea negru? de ce infinitul nu-l pot cuprinde? de ce nu poti ajunge la \"stele\"? de ce tot timpul o dau in

nimic nu mai e cum era sufletul meu incet sa transformat un monstru el usor devine un animal de prada vie tot ascultand insir non-stop plangeri,certuri ji dezamagiri el se piterifica

privesc in zare,ji ce vad? vad doar 2 ochi caprui, uitati de lume ji de toti, ei sufera ji plang, dar nimeni nui, asculta privesc in ei ji ce sa vad? vad o dragoste eterna o flacara