Poezie
Visul
2 min lectură·
Mediu
ma uit la luna si privesc,
ma uit numai la ea
la aura ce o inconjoara
si la lumina de afara
adorm usor,gandind la stele,
la fumusetea lor,
si ma gandesc cat de repede pot piere
cu ochi intredeschisi ma intreb de ce dispar?
cand ar putea sa stea inca un pic macar!
ma culc incet,somnul vine usor pe gene,
ma trezesc in vis,departe de lume,
incep s-alerg,iar in minte incep sa-mi sune
cantece de bucurie
vorbe duioase ce aud,numic nu te mai sperie!
ma trezesc dis de dimineata,cu soarele direct in fata,
incep duios sa-mi vina in minte,
toate acele fumoase visate cuvinte,
privind in jur,totui calm si linistit
si eu is oarecum fericit
astept din nou sa vina seara
ca intr-o poveste fara de sfarsit,
astept sa vina din nou,jocul,sa o iau de la inceput!
insa stiu ca e dimineata,si pan disear
e cale lunga cat pentru o viata
cu bune,q rele
ca intr-o legenda prea fumoasa
ca intr-un basm deosebit
ca pe un drum pietruit
dimineata trece, seara vine
iar dupa o zi intreaga seara vine
dupa o rugaciune prea aprinsa ca in fiecare dimineata
racoarele vine cu alaiul lui de fericire
iar se asterne seara,vine iar primavara
ca un pahar de fericire
baut de o fata fumoasa in nestire
ca niste amintiri urate,dar de mult pierdute
toate seara!
002.074
0