Petraru Carmen

Sic transit gloria mundi Dispariția vieții... Ieri un gând, Astăzi posibilitate, Mâine amenințare... Iată evoluția!

Intre extaz si agonie Ma gadila speranta Si-mi vine sa rad... Cu visul ma joc Si rad, rad nostalgic. Un vechi gand de fericire... Oricum, totuna pentru mine Sau nepasare pentru

Speculatie matematica Aduna-ma inimii tale, acum, cand totul e pozitiv, inmulteste-ma cu numarul lui Pitagora sa devin irationala, si hai sa conturam forma unui cerc! Ne vom inscrie

Ati spus ca totul e iubire! M-am ridicat pe varfuri de munti si am sperat sa ma primeasca cerul ...nu m-a iubit! M-am aruncat hapsana in focurile dorintei si am asteptat sa ma incalzeasca

Între zâmbete și lacrimi Atena, tu, zeiță a gândirii, Gândit-ai peste tot amprenta fericirii? Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi Gândit-ai fericirea în zambete și lacrimi? Tu,

Batranului ingenunchiat Daruieste-mi un petic de nebunie din haina pacatelor tale sa-l cos cu un nasture de singuratate fiintei mele, daruieste-mi o lacrima sa-mi spal amintirile in

Balciul viciilor O tigara fumeganda, langa scrumiera mana nu te mai asculta, te arde. Doi ochi rosii admirand cu jind silueta unei sticle, te macina. Un pumn amenintator ratacind prin

Fiecare clipa ce pica ridica in mine fragmente de amintire cu tine. Speranta revine, suspine putine, regrete concrete, hilare aspecte... destinul, cretinul, curat asasinul generator de

Vis de viitor Nu vom fi zei in alte lumi Si n-am fost zei nici pan-acum, Dar vom fi poate iarasi oameni Caci astazi nu suntem nicicum.

Unde muzica inca respira Stiu unde nemurirea se impleteste cu franturi de cuvinte, sufletul canta pe note sublime... Zidul se sparge, s-aduca aminte ca a fost odata Pink Floyd.

Copilul vremii Iti mai aduci aminte Cum eu te asteptam Si-n zi de var-aprinsa Cum umbra ti-o vegheam? Erai copilui vremii Si ploaia te spala, Din soare iti luai haina, Si vantul

Negoț trist Cu fiecare zi mă întorc mai saracă din Piața cuvintelor. Îmi vând gândurile din ce în ce mai ieftin, sau fac troc... Am dat atâtea speranțe pentru un strop de cerneală din

Și așa am murit! Mi-am asfixiat spiritul între patru coli albe imaginandu-mi că ca suferă de claustrofobie, l-am spintecat cu ură, cu 666 de lovituri de peniță, privind în oglindă cum se

Cum calci în scrum Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers, Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters, Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum, Ci calcă-mi peste suflet, așa

La porți închise Și-a-nchis porțile Raiul! ...Încă un ceas și m-aș fi strecurat și eu din infinitul sufletelor îmbulzite la capăt de viață, în vestita grădină a Edenului. ...Poate mai

Rondel timpului A fost o zi...sau nici n-a fost? Și iar se vrea ceasul întors! \"Astăzi\" îmi plânge la fereastră Sperând ca \"Ieri\" să nu-l găsească. Privindu-i chipu-ntunecos, Gândesc că

A impietrit speranta A impietrit speranta! Si-era atat de vie... Acuma imi zambeste A falsa ironie. Sub masca nepasarii, Se-ascunde in iluzii. Lucind a realitate, Traieste in

Zidind in neant Deplorabil zidar, Fara faima si nume, Silit sa cladesti in neant, Ireversibil s-a stins al tau renume! Si-acum, ii zambesti persiflant... Deplorabil zidar, In ochii tai

Declaratie de dragoste As vrea sa fiu Clipa furata cand unghia batranului Cronos se va agata, neingrijita, in firele rasfirate ale timpului. As vrea sa fiu suvita de Voluptate cand

Jonglând cu binele,jonglând cu răul S-a rupt firul timpului în mine...și am rămas așa, suspendată în nemurire. Credeam că sunt totul!...și eram...astăzi Hera, manipulând orice suflare cu ură și

Branza pe bani Umbla vorba-n facultate Ca oricine e student. Dar s-absolvi, ori dai din coate, Ori platesti un \"trai decent\".

În dulcele stil matematic Aproape de linia orizontului, încerc sa nu o ating... nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul, ci findcă e o limită, ca oricare alta, și dulcele stil matematic păstrează