Negoț trist

Negoț trist Cu fiecare zi mă întorc mai saracă din Piața cuvintelor. Îmi vând gândurile din ce în ce mai ieftin, sau fac troc... Am dat atâtea speranțe pentru un strop de cerneală din călimara celor inspirați! Mai am câteva amintiri dintr-o poveste de dragoste pe care nimeni nu o cumpără...cică ar fi prea tristă! Am să le pun și pe ele pe tarabă, poate mi le ia careva pentru o rimă. Cât aș vrea să-mi pot vinde lacrimile! Sunt atât de multe încât cu siguranță mi-aș permite o foaie dintre-acelea despre care se spune că se scriu singure... Apoi aș putea să mor de foame zâmbind, visând cum fiecare picătură de sânge se va transforma într-o literă, cum cele câteva cuvinte ale unei vieți îmi vor cumpăra un loc în cimitirul celor ce mai sunt.