Peter Szabo

Sub scară transparentă umblă fantezia. Balonul e rotund. Nu sunt trandafiri fără spini. Cui scoate pe cui. O mînă spală pe alta. Te-am iubit, curva dracului.

Vezi, viața e așa de dulce, E Moș Crăciun, zăpadă-n parc, Sandalele-ți dorm liniștit, Mama s-a dus deja în pat. Și dacă văd c- ai adormit, Cred că mai am iarbă, un pic, Îmi fumez demența ce-o

Macho se spovedește: am păcătuit, părinte. Afară doamnă engleză, plictisită tare. Padre Raul, limba pe o carie, de pe un dinte: Dragul meu fiu, Jose, nu-i de mirare.

măcar de aproape măcar de în fața mea măcar de în spatele meu măcar de deasupra mea măcar de sub mine măcar de în jurul meu măcar de în mine măcar de mereu măcar de cîteodată măcar

Soare strălucitor, cer sclipitor, grădina, mare. Mașini, pahare aerodinamice. Pisici siameze. Broșe mă orbesc. Fotografi. Adolescente in mini. Văl, șeic arab, ceasuri de aur. Aqua di

Mierla îsi ia micul dejun, a răgusit pînă-n zori balada, Ana cu pisoiul trezește mama, răsăritul și-a adunat masa, școala încă dormind așteaptă profesoara, șoricel strigă aici sunt, pe

Mi-ai pus un gîndac în cap, și de atunci, cînd un pișcot, sau șobolan, te admiră, sau te atinge, sunt gelos tare, poate-s bou, pe tot ce ai, pus pe birou, căci totdeauna lîngă el stai, și mă

Cea mai tragică imagine pe care poate un om vedea, e a unei păsări cu aripe rupte. Odată, fumam iarbă pe o bancă, cînd am zărit una. M-am aplecat, și am suflat fumul, cu tărie peste ea. Despre

Psihedelic- ce greu de pronunțat. Prune stricate- ce greu de mîncat. Dumnezeu- ce greu de înțeles bine. Dumnezeule, ce bine e cu tine.

Dacă nu mai am loc pe hard disc, Pot să mă holbez mut la monitorul meu. Conștiința-mi programabilă, sau zîmbetele tale să le șterg.

Copii sunt răi. E sunt natural. Vaca dă lapte. E sunt natural. Noaptea dorm. E sunt natural. Vara e cald. E sunt natural. Te iubesc. E sunt natural. Mă iubești. E supranatural.

Mă simt ca-ntro grădina- O floare stînd cu capu-n jos. Mă simt ca o romîncă Iubind doar romîni- totul e pe dos. Mă simt evreu ortodox- Poezii, iubire, totul e liberal, Sunt un mediocru la

( Hommage a E.M. Cioran) Numai acela poate să creeze ceva major, care își conștientiează că poate muri mîine. Sufletul îmi e gol. Tot Universul poate să încape în el. Am început să beau cînd

Nu mă-nteresează lumina. Viața- doar un argou de după amiază. Dar de ce oare zîmbește albina, Cum aripa-i străbate o rază ?

( scris într-o noapte de vară americană, în ’94) It’s a beautiful day. E cea mai frumoasă zi din an. Nu-ți fie frică micuțo. It’s just a gun. We’re a superpower. Ei sunt tari, noi suntem

Fals e mirosul de tei în seară, Cum poate imita astfel aroma ta? Fals e iarba lină în plină vară, Murmurul părului tău sună așa. Fals e vîna pe frunza de tei, Vena pleopei tale El o fi

Franz Iosif e uimit: U2 vine la fiesta regală. Otto e așa de mare? Ia niște Big Mac pentru diseară. Hitler către Eva: It’ s a beautiful day. Uite steaua galbenă. Legile, ce vrei? Nero

Fluturi dansează. Sau tenis joacă? Melc tîrîndu-se depășește un vierme mic. Cîine urlă. De la o țigară de marihuană? Tigru văzindu-l pe Agassi cască plicisit. Floarea rîde de Chanel,

Cînd doamnele din bloc se-ntîlnesc- nu la parter, între patru și cinci- să fie la aceași distanță de toate, mă gîndesc la ceva vesel, un pic- la o glumă, la Benny Hill, musai să zîmbesc brusc,

Identitate Se identifică corpul cu lenea. Urîtul întredeschis- suflet omenesc. De ce trăiesc? Metafizică Clipă nefericită de aur. Rîs demonic răsună-n tunel de neuroni, vie. În camera