Poezie
Gîndacul
2 min lectură·
Mediu
Mi-ai pus un gîndac în cap,
și de atunci, cînd un pișcot,
sau șobolan,
te admiră, sau
te atinge,
sunt gelos tare, poate-s bou,
pe tot ce ai, pus pe birou,
căci totdeauna lîngă el stai,
și mă gîndesc,
sigur pe altcineva iubești,
și o să mă părăsești-
zici e prea sărată,
de fiecare dată,
cînd îți fac omletă,
dar e delicioasă,
am gustat-o,
iubită fato,
am fost drăguț,
atent, tot timpul,
dar cred,
că altcineva tre’ să-i placă,
uneia care poa’ să tacă,
numai dacă-i Cruise
sau Mutu pe ecran-
și precis îți plac peștii mei, vai,
și la școală, unde predai,
îți plac mulți Dănuți, Mitici,
și Negrea, that son of a bitch,
și-ți par, sigur, erotici, multiple
plăceri îți creează,
faianța, farfuriile,
de-le speli așa,
de la doi la patru,
și clanța, de ce o prinzi așa tandru,
și de ce lași să scape șoarecii din cursă?
Îi iubești, oare și pe ele?
Și de ce vorbești ore-ntregi,
chiar nu poți să-nțelegi,
că mă frămîntă, cine e,
cine-ți face farmece,
și de ce rîzi, dacă sifonul
picură pe masă?
Te gîndești la galezul acela,
cum ți-a turnat apă, în loc de gin,
atunci, în ‘ 98, la Jason’s, în Dublin?
Gîndacul, ce mi-ai pus în cap
se învîrte,
și dacă termini de mîncat,
văd farfuria, nu mă simt fain,
de are urme de Maybelline.
002655
0