Peter Szabo

Zilnic îmi spăl dintii dimineața, Zilnic stau lîngă biroul meu drag, Zilnic mănînc mîncare caldă seara, Zilnic beau la Cafe Tutun un ceai. Zilnic fumez mult, mă plimb ore, Zilnic greșesc,

Ce bine-ar fi, s-aprind un nor cît un pai, de visat fîn, ca o durere, de așteptat un alai, să merg in cireși în mai, să întreb iar, cît-i-o bere, să-ți ating pîntecele, sau sînul mamei

măcar de aproape măcar de în fața mea măcar de în spatele meu măcar de deasupra mea măcar de sub mine măcar de în jurul meu măcar de în mine măcar de mereu măcar de cîteodată măcar

Copil se schimbă-n doamnă superbă, zăpadă topită se schimbă-n floare, ananas se schimbă într-o conservă, carte se schimbă-n pagini goale, uraniu se schimbă-n mare de lacrimi, pai în lagăr se

( scris într-o noapte de vară americană, în ’94) It’s a beautiful day. E cea mai frumoasă zi din an. Nu-ți fie frică micuțo. It’s just a gun. We’re a superpower. Ei sunt tari, noi suntem

Cea mai tragică imagine pe care poate un om vedea, e a unei păsări cu aripe rupte. Odată, fumam iarbă pe o bancă, cînd am zărit una. M-am aplecat, și am suflat fumul, cu tărie peste ea. Despre

Trei îngeri, cam, ca ai lui Charlie. Þi-aș arăta puțin locul- Domn, cu barbă, suflet bun- Sub sfîntul Toma, pe raft, ai cafea, lapte și tutun. Aici e biblioteca, care-i și club de

Copii sunt răi. E sunt natural. Vaca dă lapte. E sunt natural. Noaptea dorm. E sunt natural. Vara e cald. E sunt natural. Te iubesc. E sunt natural. Mă iubești. E supranatural.

Tot ce am învățat, am învățat de la curve. Curve Cu piele de clopoțel Cu aromă de tei Cu miros de plastilină Cu aparate de sudat Cu bîlbîit Curve De la curve. De la mama. Pot

Sub scară transparentă umblă fantezia. Balonul e rotund. Nu sunt trandafiri fără spini. Cui scoate pe cui. O mînă spală pe alta. Te-am iubit, curva dracului.

Nu mă deranja bătrînul chel, pipăiam laptele-n pungă, bătrinii ziceau, doctor o s-ajungă, mă holbam la țîțe-n tei. Furnică inspira lîngă mine, sub mine transpira B-mol salteaua, mă lăsa

Identitate Se identifică corpul cu lenea. Urîtul întredeschis- suflet omenesc. De ce trăiesc? Metafizică Clipă nefericită de aur. Rîs demonic răsună-n tunel de neuroni, vie. În camera

din bănci de lemn în sus plouă sergent invers la Romană sinucigaș cade sus la nouă nasture se rupe înspre geacă purcel e cotletul pe tavă mă ridică un mobil cenușiu zi de zi visez o fată mă

Ochii tăi cîntă. Lacrimi de plăcere. Ochi tăi compun. Ritmuri de plăcere. Ochii tăi pictează. Stele de de plăcere. Ochii tăi scriu. Poeme de plăcere.

Doamne, nu-mi da nici fondante, Nici vorbe, nici vîsc, și nici brad, Nici pernă, deși scanul o cere- Doar ploaie, pentru zebre, în Senegal.

Vezi, viața e așa de dulce, E Moș Crăciun, zăpadă-n parc, Sandalele-ți dorm liniștit, Mama s-a dus deja în pat. Și dacă văd c- ai adormit, Cred că mai am iarbă, un pic, Îmi fumez demența ce-o

Fals e mirosul de tei în seară, Cum poate imita astfel aroma ta? Fals e iarba lină în plină vară, Murmurul părului tău sună așa. Fals e vîna pe frunza de tei, Vena pleopei tale El o fi

Domnule, Luna-i doar o cifră, Doar număr e ceașca și cravata, Și pasărea e o problemă adîncă, Ecuații sunt seara, dimineața. Domnul rîde de tine copios, De frizer, de geniu, rîde în

Macho se spovedește: am păcătuit, părinte. Afară doamnă engleză, plictisită tare. Padre Raul, limba pe o carie, de pe un dinte: Dragul meu fiu, Jose, nu-i de mirare.

Nu mă-nteresează lumina. Viața- doar un argou de după amiază. Dar de ce oare zîmbește albina, Cum aripa-i străbate o rază ?