Sub pasii tai un anotimp de gheata astazi moare
Pentru-a zvacni salbatici mugurii de primavara.
Matasuri translucide te-acopar pana la picioare
Sa poti calca molatic iarba cu pas de caprioara.
In lacrima lumii parintii se strang fara nume sub cer anonim
In ochii lor tineri istoria clipei se povesteste pe sine sublim
Melancolia emana din glasul lor, ca din maruntaielele unei
Saracii bătrani, bunii nostri sărmani.
Cum trec vlăguiti de poveri
Pe umerii lor parca sute-s de ani
Istorii din veac apasati de dureri.
Si totusi pe chipul lor bland si bolnav
Tineretile
Ca sa fugi de dezolare inchide ochii pentru a uita goliciunea lumii.
N-ar trebui sa scriem niciodata despre Univers.
De fiecare data cand o facem gresim;
discursul nostru zilnic e o inlantuire de
Inaintezi intr-o jungla
Si nu stii niciodata unde ai ajuns.
Facusei cale lunga in cautarea unei raze de soare
Si cand, in sfarsit, ai gasit-o, ai orbit.
Apoi te-ai rugat luminii sa te vindece
Si
cu fruntea lipita de cer
astept viitorul…
e atata liniste
de parca as fi in afara universului…
o secunda m-am eliberat de specie
timpul s-a retras
regret paradisul
ma-ntind in
Despartire... sau intoarcere la viitor… eterna intoarcere…
Nu-i nimic extraordinar in despartirea de trecut .
Insa e o victorie daca te despatri de propriile vicisitudini si lasitati.
Anul care a
L –am descoperit pe Sadoveanu la 8 ani, intr-o carte pe care o primisem premiu nu stiu pentru ce.
“Venea o Moara pe Siret” a fost prima scriere lecturata. Sadoveanu mi se parea pe atunci magnific si
…In acea perioada a anului, decembrie, soarele scapata pe la ora patru.
Oamenii isi vedeau in mod obisnuit de treburile lor netulburati de framantarile din Capitala. Aveam 9 ani si-mi amintesc doar
Ce este nostalgia timpului?…
sau nostalgia adolescentei?…
nostalgia paradisiaca?…
oricum in vacarmul cotidian nici nu mai avem timp sa gandim la trecut…
Poate singurul care conteaza e
Vad ca ai nostalgia unei lumi paradisiace care ar putea inlocui galagia Bucurestiului cu frumusetea naturii invaluita de liniste.
Nu cred ca ai alta solutie decat sa evadezi cat mai des si sa pleci
Saracii bătrani, bunii nostri sărmani.
Cum trec vlăguiti de poveri
Pe umerii lor parca sute-s de ani
Istorii din veac apasati de dureri.
Si totusi pe chipul lor bland si bolnav
Tineretile
Ca sa fugi de dezolare inchide ochii pentru a uita goliciunea lumii.
N-ar trebui sa scriem niciodata despre Univers.
De fiecare data cand o facem gresim;
discursul nostru zilnic e o inlantuire de
