Poezii

Sub pasii tai un anotimp de gheata astazi moare Pentru-a zvacni salbatici mugurii de primavara. Matasuri translucide te-acopar pana la picioare Sa poti calca molatic iarba cu pas de caprioara.

In lacrima lumii parintii se strang fara nume sub cer anonim In ochii lor tineri istoria clipei se povesteste pe sine sublim Melancolia emana din glasul lor, ca din maruntaielele unei

Saracii bătrani, bunii nostri sărmani. Cum trec vlăguiti de poveri Pe umerii lor parca sute-s de ani Istorii din veac apasati de dureri. Si totusi pe chipul lor bland si bolnav Tineretile

Ca sa fugi de dezolare inchide ochii pentru a uita goliciunea lumii. N-ar trebui sa scriem niciodata despre Univers. De fiecare data cand o facem gresim; discursul nostru zilnic e o inlantuire de

Inaintezi intr-o jungla Si nu stii niciodata unde ai ajuns. Facusei cale lunga in cautarea unei raze de soare Si cand, in sfarsit, ai gasit-o, ai orbit. Apoi te-ai rugat luminii sa te vindece Si

cu fruntea lipita de cer astept viitorul… e atata liniste de parca as fi in afara universului… o secunda m-am eliberat de specie timpul s-a retras regret paradisul ma-ntind in

…In acea perioada a anului, decembrie, soarele scapata pe la ora patru. Oamenii isi vedeau in mod obisnuit de treburile lor netulburati de framantarile din Capitala. Aveam 9 ani si-mi amintesc doar

Ce este nostalgia timpului?… sau nostalgia adolescentei?… nostalgia paradisiaca?… oricum in vacarmul cotidian nici nu mai avem timp sa gandim la trecut… Poate singurul care conteaza e

Saracii bătrani, bunii nostri sărmani. Cum trec vlăguiti de poveri Pe umerii lor parca sute-s de ani Istorii din veac apasati de dureri. Si totusi pe chipul lor bland si bolnav Tineretile

Ca sa fugi de dezolare inchide ochii pentru a uita goliciunea lumii. N-ar trebui sa scriem niciodata despre Univers. De fiecare data cand o facem gresim; discursul nostru zilnic e o inlantuire de