Poezie
Zen
1 min lectură·
Mediu
Poezii de dragoste
Zen
de Paul Sarbu
Îmi fixez mintea
în fiecare seară
pe imaginea chipului ei
gonesc alte gânduri și flashuri
ca pe niște corbi ce se rotesc
astfel ca imaginea ei să fie pură , fermă, strălucitoare
ca Steaua Polară
bătută în cuiele de argint
ale statorniciei și credinței mele absurde,
păstrez
cu îndărătnicie
icoana ei în minte
până și în somn
visele mele sunt ca niște lanțuri
care mă leagă de ea
visele mele sunt gratiile
unei plăcute detenții
în care umbra ei stă închisă împreună cu mine ,
sunt legat de ea cu niște cătușe comune
sunt legat de cea mai prețioasă iluzie a mea ...
și asta îmi trezește o bucurie
care îmi străbate somnul
până dimineața
și îmi dă putere
să supraviețuiesc
până a doua zi
când o voi vedea din nou ,
poate că totul nu are legătură
cu ea cea adevărată,
dar , e ca și când un eretic
s-ar ruga la un idol ascuns
și acest păcat l-ar face fericit
indiferent dacă acel idol îl aude sau nu !...
012568
0
apoi, dacă tot folosești virgule, cred că îți lipsesc puncte.
în plus, fie poezie, cătușele comune nu se potrivesc iluziei,
zic eu.