Poezie
Poate doar, Ultimul patrar,Calimara
2 min lectură·
Mediu
POATE DOAR…
Un monstru se află-n oglindă
și-ți fură mereu,
zi de zi
imaginea
tinereții…
Dar știma aceasta
precum un crocodil
îți va ataca și mâine imaginea chipului
și ți-o va târî adânc în mlaștina din oglindă,
și-o va sfâșia, însângera,
căci îți cere ofrandă
câte un chip
în fiecare zi!...
Și ce erou
ar putea să se lupte cu el,
să-l răpună, să-i taie toate capete
de hidră
și să te salveze?...
Poate doar
Poetul…
ULTIMUL PÃTRAR…
Luna
e inima care-mi bate sub piept,
tot mai neregulat:
un vârcolac o mănâncă mereu
acum a ajuns la ultimul pătrar!...
Tot ce-a mai rămas din ea
am s-o sfâșii în bucăți
și-am s-o îngrop în cele patru puncte cardinale
sub brazdele albe
ale colii de scris
sa înverzească,
cuvintele,
să se coacă
și să rodească
pentru un seceriș bogat
al lunii noi
postume…
CÃLIMARA
Străbunii mei
își ascundeau sufletele
sub talpa casei,
în arbori, în vâsc,
în pietre, ori păsări -
și numai după ce acestea erau găsite și ucise
mureau și ei!...
Viața și moartea mea -
v-o spun cu toată sinceritatea, să știți,
nu ascund nimănui!...-
se află
în călimara aceasta
de pe masa de scris!...
Vă rog,
să n-o vărsați din greșeală
sau cu intenție,
nu scuipați în ea
și n-o spargeți!
Eu înting penița
și scriu :
iar cerneala scade oricum,
mai e doar puțină …
Dacă-mi veți sparge călimara
și veți călca-n picioare cioburile și restul cernelii,
sufletul meu
se va muta într-o altă casă, departe –
într-o stea
din apropierea Luceafărului!...
001607
0