Poezie
În postul icoanelor albe
1 min lectură·
Mediu
când am găsit ideea
am spart cupa de cuvinte
dusă la gura ce poftea să vorbească
cum poftea o măicuță să treacă podul
de carne în postul icoanelor albe
nu am băut cerneală nici cărbunii
din temnița trupului meu nu i-am ronțăit
asemenea unui șoarece care-și sapă casa
cu dinții am căutat ideea
când am găsit femeia
am spart ochii mei de humă
să nu o văd toamna pe ogorul de carne
cu spice de grâu venoase
din care curge lapte roșu
cu dinții am căutat femeia
când am găsit ușa casei însemnată cu virgule
m-am temut de pragul ei
de clanța rece de femur
nici un pas înapoi sau înainte
am chemat poliția comunitară
cu câinii lor
cu nas de smoală să caute pe sub cuvinte
dacă sunt or nu vinovați de cina maicii
pictorii icoanelor albe
cu dinții caut vinovatul
001.424
0