Poezie
Eu sunt ultimul zidar
1 min lectură·
Mediu
Iubirea asta atât de mare,
Încape-n lumea asta mică,
Cu tine, la masa cu două pahare
Golim sufletul unui vin
Din sticlă.
O, femeie cu păr ca aripi îngerești
Te iubesc așa cum pruncul
Își iubește mama,
Cu un sărut și cuvinte copilărești
În lumea ta zidește-mă cu Ana.
Un ideal susține zidul
Din căderea lui spre gol,
Dacă al Iubiri-s fiul
Iar al tău gând rătăcitor?
O, femeie cu ochi ca inima-mi de cer
Te iubesc așa cum un bărbat
Își iubește EVAna,
Alăptându-mă la sânul tău de fier
Mă zidesc singur ca Ana.
Încape-n lumea asta mică
Iubirea asta atât de mare,
Înzidindu-ne în sticlă
Uscând vinul în pahare?
O, femeie cu buze pământoase
Te iubesc așa cum noaptea
Își iubește luna,
Înveliți cu drumurile noastre,
Ca Ana, ne zidim într-una…
001.736
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Gorban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Gorban. “Eu sunt ultimul zidar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-gorban/poezie/215204/eu-sunt-ultimul-zidarComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.