Poezie
Suntem pe de-a-ntregu
1 min lectură·
Mediu
suntem pe de-a-ntregu morți
nu trăim nimic
și totuși suflăm
facem aburi iarna
facem prunci
ca și cum am zidi noi
o catedrală a omului
în fiecare zi
suntem pe de-a-ntregu oase
ce se zbat ca niște aripi
pe cer pe pământ
pe sub piele de șarpe
și totuși nu știm
să ne privim
suntem pe de-a-ntregu dezbrăcați
ca statuile din parcuri
în timpul ploilor ne lăsăm ochii
liberi să zboare înaintea picăturilor
și totuși lumina nu ne mai găsește
suntem pe de-a-ntregu singuri
fără Dumnezeu
nu trăim nimic
ca statuile din parc
nu știm să ne privim
012.598
0
să ne privim ,,
si astfel sa spus totul. statuile din parcuri au tot dreptul sa nu ne mai priveasca - ele au merite, au fost cineva, iar pe noi nu ne mai recunosc de urmasi sau macar oameni.