Poezie
chipuri ținându-se de limbă
poem pe asfalt
1 min lectură·
Mediu
băiatul a devenit bărbat. nu mai desenează pe asfalt
chipuri ținându-se de limbă. e frig și pașii
sunt mai repezi. tramvaiul îi taie cărarea scântei de frunze.
cândva frunzele vor rămâne aprinse până când
o lumină puternică le va înghiți
șosetele îi sugrumă tălpile cu modele în care culorile
nu mai au cercuri boreale. toate rugăciunile făcute
în genunchii din cupa maxilară țipă mai tare noaptea
decât ziua. singurătatea lor e un simptom al depășirii
uneori e un stomac plin de iluzii
băiatul a devenit bărbat. un instrument plin de viață.
aleea din parcul copilăriei este o rochie
pe corpul femeii cu pântecul scos la lumină
bărbatul are un băiat care aleargă în cuburile unui
șotron învelit cu mușchi de pădure. dinspre nord soarele
desface gura și îl înghite plin de întuneric
băiatul a devenit bărbat
și ține de limbă femeia
desenată pe-asfalt
001.597
0