Poezie
Bocitorul propriului sicriu
1 min lectură·
Mediu
Să mai deschid astăzi gura
Când cercul larg mă strânge
În simțire,
E haos
De mizerii împrăștiate
Născute chiar din sine.
Ce lacrimi…
Mai vărsăm țărână,
Când ochii obosiți
De tânăr dorm,
E tot mai grea
Privirea moartă
Obosită
De atâta somn.
Plânsul omului…
Haosul născut din sine,
Tot mai tare lasă
Semne,
Nu de mișcări cernute-n vreme,
Ci cioplit de ciocul lui
Sărută poarta gnosului,
Nu voind să se cunoască
Ci voind să se mai nască.
El…
Acesta-i omul cel de azi,
Bocitorul propriului sicriu.
011.978
0
Haosul născut din sine\"
-Aceste versuri m-au determinat sa recitesc poezia. Omul a uitat sa traiasca, \"Ce lacrimi…
Mai varsam tarana\". Sau tot ce mai poti sa faci odata ce te-ai nascut e sa-ti simti moartea atat de aproape de tine, incat sa evoluezi : de la putin mort, aproape mort si apoi mort, fara a fi. Sa invatam sa ne nastem...
Cu stima,
Dermina Vasc.