Poezie
Răcoarea meduzelor
1 min lectură·
Mediu
în sufletul meu s-au adunat cirezi de elefanți
și greutatea lui mă apasă când ochii mi-i aplec
la rugăciune. e prea multă iarbă. e prea mult muget
să mai pot unge ugerul de fată mare. când voi fi pregătit
liniștea o să vă anunțe că am devenit bărbat
ticăitul orelor pare la fel de absurd
ca și gândul că frânturi de oase
ale meduzelor îmi răcoresc chipul
ce culori mai au frunzele când fuge femeia
prin dormitorul plin de colb?
plămânii făcuți semn de carte sunt parcă un mausoleu
prin care trec toți îngerii cu crize pământene.
doar o icoană ne mai cere rugăciunea
dacă aș purta cu mine umbra ta prezență
meduzele ar coborî din nou în mare
iar chipul meu ar fi borcanul tău de gânduri
001.551
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Gorban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Gorban. “Răcoarea meduzelor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-gorban/poezie/1733287/racoarea-meduzelorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.