dragostea nu-i decât o stație rară

,Primele șase rânduri erau suficiente.
Ce a urmat , în totalitate, este din alt banc și ai tras-o la peron pentru că îți părea necesară. Înainte de-gara se apropie și trebuie să cobor era nevoie de altceva pentrucă femeia de la capătul liniilor, aceea cu vălul alb și vălul negru, nu era purtată de calul alb și calul mort ci era în așteptare pe peronul cu zebre.
Dragul meu, risipești material epic nedistilându-l, cultivînd o ambiguitate care, în loc să arunce în primplan ceva, cufundă totul înplan secund, lăsând să răzbată, firav, câte o lucire stinsă.
Mi-a plăcut mult chestia cu pruncii plantați la rădăcinile nucilor.
După chestia asta urmează o diluție progresivă a mesajului, lălăită în simbolurileboabelor de porumb, ducînd la imagini forțate, fără acoperire în substanță.
Constat o mare abilitate în a scrie dar.. capsa ce a detonat acest poem, s-a aprins mimetic și nu a purtat fitil.
Am citit scrieri ale tale cumult mai multă esennță, chiar bune.
Te-ai și repezit să vezi cine o fi ăsta de-mi face balet în text. Acum ai văzut dar te rog ascultă și o șoaptă venită de aiurea.

viorel incantat de baletul pe care mi-l faci in poem. aici avem patru cadre si un titlu care le aduna. ceea ce vezi ma bucura.
toata stima meam draga Viorel