Paul Constantin

. . Soția mea fiind borțoasă, Salvarea am sunat urgent, Însă când a ajuns acasă, Băiatul meu era...sergent.

- Te rog să–mi dai vreo două mii, - Bine, dar până când îți trebuiesc ? - Doamne, dar cât de curios poți fii, Dă-mii „până când ”… nu te pocnesc.

Rușii au vopsit în roșu luna, Să supere pe americani, Iar ei au scris ca-ntotdeauna, \"Coca Cola\", că asta face bani.

Profesori, doctori universitari, La bac au dat cu oiștea-n gard, Purtându-se ca simpli lăutari, Au luat elevilor un „miliard”.

Speranța-i curva cea mai mare, Care există pe acest pământ, Trăiește absolut cu fiecare, Și toți trăim cu ea în gând.

Am fost să-mi las amprenta, Imediat ce am aflat, Dar mi-a pierit dorința, Zărind-o pe-a lui… Mailat.

O lupă nu este revelatoare, Fiindcă deși cu mult mărește, În practică este amăgitoare, Orice ar face, nu întărește.

Când văd factura la bloc, Simt cum inima mă lasă, Cu lumina la un loc, Îmi cumpăr încă o casă.

Buncăre și-a tras Năstase, Provocând la toți mirarea, În toate cele patru case, El se-nvață cu

Soția l-a pârât la doctor, Chemând și un vecin ca martor, - Omul meu sforăie atât de tare, Că acidulează apa din pahare.

Oamenii de bine din Pitești, Au dat țării Dacii și Dobrini, Mai nou un grup de polițiști, Produc și ei „permise\" la mașini.

Sorții au fost ostili cum s-a văzut, Și lotul nostru din greu a resimțit, Aflând cu cine-n grupă au căzut, Până și căpitanul Mutu-a „amuțit”.

Olandezii drăguți, au insistat, Să-i batem cât putem de „tare”, Dar pentru că i-am respectat, Am luat-o „tare”, pe spinare.

Nu a muncit în viață niciodată, Și nu o spun fiind un cusurgiu, S–a angajat față de lumea toată, Să scoată muștele din Cișmigiu.

Mămica, în fața statuii fără brațe: - Uite, ea nu și–a ascultat părinții. Privește-atent cum poate să arate, Fiindcă și–a ros unghiile cu dinții.

Doamne fă–o te rog pe mama bine, Că sunt un biet copil și nu am tată, Te rog, fă acest lucru pentru mine, Că viitoru-mi stă-ntr-un fir de ață. Să fie bună, ca și celelalte mame, Să îngrijească

Nervos, boul asculta manele, În timp ce vaca îi era gestată, - De azi îmi port doar coarnele, Să nu mi se mai spună „tată”

Pană de inspirație De ce în fiecare noapte, soarele se culcă, Când eu mă simt capabil și încă apt de muncă ? La fel cu mine mulți