Ca zborul cela
fără aripi ,
si zborul meu
e-n
negurat de-un gând…
că m-as uita in soare
să văd
cam ce fel de pământ…
că e indezirabil , mare
păcat să sper
in blestematul gând…
Am sperat…
si lumea m-a smuls…
dacă clipa cea lungă
mă uită
eu zbor
si vlaga stelelor
mă uită
trebuie să am…
ceea ce cânt
zborul îmi pare
un simplu descânt
si coarnele
sunt negrii
Aș vrea un ochi
cu care să privesc
marginile deșertului
în care am rămas
prizonier .
Locuri goale
s-or mai găsi , poate
pe umbra din piept .
De aș avea un ochi
în piept ,
îmi spuneam
Aș vrea să plâng
pentru
toată durerea
din lume
din mine
neplânsă :
ochii mei
să se transforme în izvor ,
să mă-nchid
în ei
și să mă spăl .
Dar genele ,
din pleoape
iar mă dor
