Poezie
Bucăți
1 min lectură·
Mediu
Oamenii ca noi se iubesc alambicat.
Eu, un bărbat magician
și tu o abură în retortă
sau invers,
tu,
o sculptoriță vișinie
și eu o marmură roșie.
Sau,
și mai complicat,
când amândoi plutim în femeie,
când amândoi murim un bărbat.
Și astea toate pentru că
ne plac cerurile rumene
și nopțile singure.
Pentru noi toate singularitățile sunt pereche,
sorii răsar câte doi,
lunile amândouă
se împlinesc,
se împătresc
sau se rup în două.
Se coboară noaptea tiptil,
visăm,
de pe păr îți cade noaptea pe pleoape,
lin.
Pan
06.05.2003
043.881
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Bucăți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/42960/bucatiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Pan alias paul Bogdan, nu m-am putut opri (sunt foarte impulsiv din fire) sa nu intru pe textul tau si pe deasupra sa-l mai si comentez.
Am observat ca ai luat o mica pauza, poate din cauza nemultumirii fata de propriile tale versuri, poate pentru ca asa simteai sau poate pentru ca pur si simplu nu ai mai vrut. Vreau sa-ti spun ca poezia asta m-a atins la coarda sensibila, m-a facut sa uit pe moment ca sunt un oarecare muritor de rand si m-a ridicat undeva spre sculptoritele tale visinii. Constient sau nu ai dezvoltat intr-un crescendo o idila, iar sfarsitul nu putea fi altfel decat linistitor. Trebuia sa mai citim si asa ceva. Chiar trebuia.
Am observat ca ai luat o mica pauza, poate din cauza nemultumirii fata de propriile tale versuri, poate pentru ca asa simteai sau poate pentru ca pur si simplu nu ai mai vrut. Vreau sa-ti spun ca poezia asta m-a atins la coarda sensibila, m-a facut sa uit pe moment ca sunt un oarecare muritor de rand si m-a ridicat undeva spre sculptoritele tale visinii. Constient sau nu ai dezvoltat intr-un crescendo o idila, iar sfarsitul nu putea fi altfel decat linistitor. Trebuia sa mai citim si asa ceva. Chiar trebuia.
0
Cel mai mult mi-a placut inceputul poemului. Nu,nu mi-am exprimat corect gandul...Reformulez: mi-a placut poemul chiar de la prima lui expresie, m-a dat gata (si nu glumesc!), dar am mai asteptat sa vad ce zice lumea,sa vad daca am dreptate...Pentru ca e stiut aici pe poezie.ro: ma aprind din orice!...
0

imi place dublarea sau multiplicarea sau injumatatirea (spre deosebire de alte dedublari) unului:
\"Pentru noi toate singularitățile sunt pereche,
sorii răsar câte doi,
lunile amândouă...\"
o atmosfera calda, molcoma de gasire si regasire a celuilalt prin sine.