Limita lumilor

As schimba \"marginea lumilor\" (apare \"margini\" ceva mai devreme) cu \"limita lumilor\". Atat in ultimul vers cat si in titlu.
Dar asta as face eu.
Imi pare o poezie mai lucrata, eventual mai inspirata, de data asta.
Si tandra.

Frumoasa trecere a ta prin multimea lumilor ei. Finalul imi sugereaza o clipa de odihna la margini unde ramai o clipa suspendat ca sa reiei apoi pasii in sens invers. Si treci prin capatul firelor de par, prin varfurile degetelor si ochiul violet ca sa cuprinzi apoi tot ce o poate cuprinde.

Numai un Mos Ene miop poate sa le treaca pe toate de margini, inclusiv pe el insusi, pana la o raspantie de lume unde legatura cu realitatea perceptibila( fire de par, varf de degete) e asa de firava incat aproape se dizolva. Ramai suspendat cu un gol imens in fiinta, golul care naste si soarbe lumi.
Sontac, sontac e frumoasa schimbarea perceptiei timpului, asa cum se intampla deseori privind un melc care merge. parca a si ajuns deja la destinatie desi mai are hat, de mers.
Am pozat cu inima cateva imagini rare, in textul asta.

Mulțumesc!
Am schimbat Costele, ai dreptate, o repetiție supărătoare. Marginea îmi suna oarecum familiar, \"limita\" este prea... modern parcă.