Poezie
Nu ne este teamă
1 min lectură·
Mediu
Nu ne este teamă.
De undeva,
de nu știm unde,
ca o șoaptă,
ca o neștiută faptă,
ne pândește necunoscutul.
Suntem aprinși,
cuprinși
ne tremurăm privirile împletite,
buzele rumenite
de sărut,
pletele și trupurile
răvășite
de vrut și iar vrut.
Nu ne este teamă.
Din mâinile noastre,
din piepturi
și din câte o sprânceană
izvorăște acel nesecat:
ia-mă,
ia-mă!
Ca un val,
ca un călărit pe un deșeuat cal,
ca o furtună de vară
sau ca un fir de iarbă
ce așteaptă fremătător sub zăpadă,
ne luăm unul pe altul,
unul peste
sau unul lângă altul,
fără să ne pese,
de necunoscut
și de semnele lui ascunse
și dese.
Nu ne este teamă
când toate acestea
ce se zbat între noi,
pe tine te cheamă în unul,
pe mine mă cheamă.
Pan
7.10.2002
054343
0
GA
