Lebăda neagră

O poezie-ghicitoare ce surprinde prin originalitate, cu atât mai mult cu cât pare să aibă o simbolistică inversată (alb/negru...), amintind de citatul "rara avis in terris nigroque simillima cygno", ce sugerează că o ființă excepțională (cu suflet bun) este la fel de rară precum o lebădă neagră. Așa este probabil și muza care te inspiră, cea cu aripi de culoarea grafitului. Am văzut și în creionul roșu muza ce aprinde imaginația creatoare, iar mina lui de culoare neagră te poartă cu gândul la înșelătoarele aparențe, la faptul că învelișul și miezul pot să difere, că un om își poate păstra vechile lui valori, deși își poartă înflăcărarea 'modern', ca un poet veșnic îndrăgostit de prozodia clasică, dar care se abandonează versului liber. Fie că versurile fac, sau nu, trimitere la Teoria Lebedei Negre a lui N. N. Taleb, sunt în acord perfect cu ideea impactului major al evenimentelor rare, dificil de prezis precum, în cazul de față, apariției sursei inspiraționale și îndrăgostirii.
Această bucată motivațională din cea de-a doua strofă năvălește în adâncurile ființei, înălțându-le:
"tu mă lipești cu fruntea de foaie
cu cerul de pământ
și apeși tot mai tare
până ce munții îmi străpung ochii"