Mai (s)pune

frumos paradox în strofa doi dar mie mi-ar fi plãcut un final de douã versuri dupã prima strofã.
un poem sensibil în stilul dvs
sugestie apoi beau din ochii gândurilor ei/ pânã înflorim de sete; gen acolo enumerarea se pierde în elemente des folosite și recunosc cã și exemplul meu suferã la fel.

Mă bucur că v-a plăcut și vă mulțumesc că îmi urmăriți evoluția.
Cu drag,
Paul

Deosebit de frumos. Chimia iubirii. O formulă scurtă și reușită; pentru mine perfectă.
În genul lui Nichita Stănescu: ”POEM

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?”

Cu drag,
Tani

Și mie îmi place mult poezia aceasta a lui Nichita Stănescu.
Un alt catren al lui care-mi place în mod deosebit:

Ma vor bea cîndva, zeii
și vor simți în mine gustul tău,
cîndva, cînd întomnase-vor teii
de sete și de rău.

Cu drag,
Paul