Refuz

Tatiana

\"Zidul unei închisori…Întuneric…

O singură celulă luminată.

Un călugăr, trăgându-și cu greu trupul după el.

Și deodată…lumină…

Patru pletoși cu chitările-n mâini cântă.

Cântecul celui zăvorât in celula celui izolat.Celui izgonit.De lume.De viață poate.

Un singur privilegiu-o cretă.

Un vapor desenat pe zidul celulei cu care, din când in când, plutește departe de lume.De viață.

O croazieră drog spre o lume născută din imaginația și fantezia unui om zăvorât într-o celulă. Sau din imaginația și fantezia celor patru pletoși care cântă pe o scenă în lumina reflectoarelor care asistă pasiv la spectacolul celor refuzați de lume.

De viață poate…\"

Răspuns Tatianei

Astăzi e soare. Doar întunericul ne desparte de ceilalți.

O singură privire. Teamă.

Peste tot trupuri. Hoituri. Cadavre.

Întuneric... și totuși lumină...

Nu mai cântă nimeni. E prea liniște să ne cufundăm în tăcere... vorbim...

E viață. E soare. E lumină.

Nici un privilegiu. Doar o viață.

Mi s-a oprit vasul de croazieră prea departe de mal. Am încercat să înot, însă puterile mi-au dispărut. Ca niște aripi tăiate prea devreme. Prea din carne. Spectacolul se desfășoară parșiv pe lângă mine. Eu nu mai particip. Pentru că nu mai am aripi.

Am doar această viață...