Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Sala de așteptare

ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~

1 min lectură·
Mediu
Vag sentiment de inutilitate,
veneam din întuneric ținându-ne de mână
- mâini prăfuite de atâta zbor –
eu și cu Tatiana, umbra mea...
Ea se îmbrăca decoltat,
eu purtam pantofi sport,
îi simțeam mâinile și buzele,
atunci ca niciodată.
Nedelimitate îmi erau sentimentele
și \"bla bla bla\" îmi spunea când o întrebam
de ce pleacă dimineața,
de multe ori eram ca într-o sală de așteptare
în propria existență primară
- mă întreba adesea
de ce am ales să am o singură viață –
\"am un nume\", îmi spunea șăgalnic,
și fugea înainte și înapoi,
dupa cum avea chef
și singură îmi purtam neînțelesul
prin fante de lumină.
014.030
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
107
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Patricia Lidia. “Sala de așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1760124/sala-de-asteptare

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@teodor-dumeTDTeodor Dume
apreciez \"sala de așteptare\",poem cursiv și de citit;
\"eram ca într-o sală de așteptare/ în propria existență primară\"(...)\" și singură îmi purtam neînțelesul /prin fante de lumină\"
Frumos, spus...
Fiind și eu din Oradea, sentimentul din \"sala de așteptare\" capătă contur.
Sărbători fericite!
Cu sinceritate,
Teodor Dume
0