Poezie
Sala de așteptare
ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~
1 min lectură·
Mediu
Vag sentiment de inutilitate,
veneam din întuneric ținându-ne de mână
- mâini prăfuite de atâta zbor –
eu și cu Tatiana, umbra mea...
Ea se îmbrăca decoltat,
eu purtam pantofi sport,
îi simțeam mâinile și buzele,
atunci ca niciodată.
Nedelimitate îmi erau sentimentele
și \"bla bla bla\" îmi spunea când o întrebam
de ce pleacă dimineața,
de multe ori eram ca într-o sală de așteptare
în propria existență primară
- mă întreba adesea
de ce am ales să am o singură viață –
\"am un nume\", îmi spunea șăgalnic,
și fugea înainte și înapoi,
dupa cum avea chef
și singură îmi purtam neînțelesul
prin fante de lumină.
014.050
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Patricia Lidia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Patricia Lidia. “Sala de așteptare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1760124/sala-de-asteptareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"eram ca într-o sală de așteptare/ în propria existență primară\"(...)\" și singură îmi purtam neînțelesul /prin fante de lumină\"
Frumos, spus...
Fiind și eu din Oradea, sentimentul din \"sala de așteptare\" capătă contur.
Sărbători fericite!
Cu sinceritate,
Teodor Dume