Poezie
Dinspre Clarice, scrisoare...
ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~
1 min lectură·
Mediu
Draga mea Tatiana,
am devenit cutie de rezonanță
a glasului tău ce se roagă
către efemer.
Cu toate rănile ne-am obișnuit
ca și cu niște haine
străine nouă.
Dumnezeu e departe!
Nu ne aude.
Am țipat
- semne disperate din mâini -
până ce verbele
și-au pierdut din valoare
și-am personalizat orice pronume,
\"noi-ul\" nu l-am uitat,
căci \"eul\" a strigat
până a răgușit
substantival:
râsul,
plânsul,
așteptarea.
Aș prefera să scrii
cu gândul pe sentimente
și nu cu pumnii sufletului
în plămânii mei.
Dumnezeu e prea în mine
să te mai audă.
Draga mea Tatiana,
am devenit cutie poștală
a scrisorilor tale
către efemer.
012.674
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Patricia Lidia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Patricia Lidia. “Dinspre Clarice, scrisoare....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1756178/dinspre-clarice-scrisoareComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘEȘEcaterina Ștefan✓începutul și finalul dau o senzație cum că toate scrisorile sunt adunate într-un plic cu destinație către efemer. verbalizarea, personalizarea, substantivizarea emoțiilor imprimă siligiul sentimentelor trăite. cred că ai reușit să creezi o stare aici într-un altfel mod.
0