Poezie

Ursul si ariciul

1 min lectură·24 noiembrie 2007

Mediu

Þupa, țupa, prin pădure,

după fragi și după mure,

umblă ursul îmbufnat.

Pe arici s-a supărat.

Ce și cum s-a întâmplat

vă voi spune imediat.

Dimineața, prin răzor,

strecurându-se ușor,

auzi un scheunat

din tufișu-alăturat.

\"Au și au, piciorul meu\",

ariciul plângea mereu,

\"piciorușul mi-am rănit

din tufiș când am sărit.\"

\"Oare cum să te ajut?

Oare ce e de făcut?

Rău te doare, puișor?

Poate știu vreun lecușor!\"

\"Pune mâna, ca să vezi,

piciorul să îmi pansezi.\"

Când ursul s-a aplecat

să vadă ce s-a-ntâmplat,

ariciul iar s-a foit

și îndată a înfipt

în ursul cel prea milos

un ac mare... dureros!

\"Vai, vai, ce m-a durut\",

plânge ursul cel temut,

\"Eu am vrut să te ajut,

însă tu ce mi-ai făcut?!

Altă dată îți promit

că te las așa, rănit,

și nu mă interesează,

dacă toți te-abandonează!

Eu cu tine am fost bun...

dar stai blând, nu mă răzbun.

Am plecat, sunt supărat!

Mă bucur că te-am salvat!\"

004.621

Patricia Lidia. “Ursul si ariciul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1755172/ursul-si-ariciul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.