Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Simbioză

ciclul ~Nu-nchide ochii, Tatiana!~

1 min lectură·
Mediu
Tatiana
era o mamă bună.
Zâmbetul ei mi-a îndeplinit dorința
de a zbura deasupra păsărilor
și, liberă în înaltul cerului,
să renasc,
să renască,
să renaștem.
Ca o termită în căutare de partener
m-a ridicat în văzduh
cu o aripă de unică folosință
și am auzit parcă atât de aproape
pentru câteva clipe
cântecul mierlelor de apă
ce s-au retras retras
tot mai adânc în pădurile Carpaților,
brotăceii și maimuțele lui Liszt...
în depărtare, se auzea ferma.
Tatiana
m-a crescut din fașa
omului matur
în căutarea fără sfârșit
a zilei de mâine.
Mi-am dat demisia.
Și-a dat demisia.
Ne-am dat demisia.
Suntem copii iară.
Ca într-un marsupiu telepatic
în fața unei ferestre bidimensionale
m-a ținut,
am ținut-o,
ne-am ținut.
Tatiana
îmi este și astăzi
mamă, fiică, soră.
001660
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
127
Citire
1 min
Versuri
35
Actualizat

Cum sa citezi

Patricia Lidia. “Simbioză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/patricia-lidia/poezie/1755856/simbioza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.