Poezie
ecouri
1 min lectură·
Mediu
tălpile mele
sunt ecouri desperecheate
din trecut îmi țipă pașii
cu amintiri crescendo
sunt statuia de sare evadată
din orașul cu un singur păcat
dacă aș putea plânge
Iertarea m-ar topi
noaptea mai visez și eu
ca oricare păcătos
un zahăr cubic sub limbă
ori răni vindecate
te mai visez uneori și pe tine
dar de pe Camino
nu oprește decât arareori cineva
și atunci doar să sângereze suflet
să nu privești și tu înapoi
iubito
presupun că Dumnezeu
mai are sare
021.937
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- paparuz adrian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
paparuz adrian. “ecouri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paparuz-adrian/poezie/14149962/ecouriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Când „iertarea” tuturor ar deveni arhetip existențial, am deveni samariteni și bunătatea pură și dezinteresată ar dezintegra negativitățile și numai atunci „Dumnezeu” ne-ar familiariza cu apodicticul, superlativele supreme și fericirea universală.
0
CTTextul mi-a creat o senzatie de deja-vu citind despre orasul cu un singur pacat si sare. Era previzibila aluzia biblica. Tocmai de aceea mi-as fi dorit sa se termine altfel, fara a reveni la aluzia respectiva care nu aduce nimic intr-un final.
0